1. Personajul principal
Primul motiv pentru care merită să citești Transmetropolitan este personajul principal, Spider Jerusalem. Este un jurnalist genial care scrie despre societate, politică, economie, droguri și cam tot ce-i trece prin cap. Deoarece toată acțiunea are loc într-o Americă din viitorul apropiat, multe dintre subiectele pe care le abordează Spider pot fi adaptate și zilelor noastre: ipocrizia politicienilor, sărăcia, rasismul, lipsa unei dorințe de a lupta pentru o viață mai bună, mizeria intelectuală. Spider reușește să pătrundă în gândurile fiecărui cititor prin cinismul cu care abordează fiecare situație. El nu-și dorește faimă, urăște ipocrizia și prostia, iar singura lui dorință este de a oferi oamenilor așa-numitul Adevărul, chiar dacă asta îl poate costa viața, un Adevăr care cel mai des este obținut prin cele mai ciudate modalități. Majoritatea jurnaliștilor sunt pur și simplu pioni, fac articole din firimiturile aruncate de politicieni, ca niște căței pe lesă. Nu și personajul principal, care transcende dincolo de masele de viețuitoare. Spider este un geniu, deși pretinde a fi un simplu muritor.
2. Se joacă cu tine
Te va înnebuni prin simplitatea cu care îți destramă toate principiile și se joacă cu ele pe vârful degetului mic. Dacă ai o părere despre orice legat de societate, sărăcie, oameni, dragoste, droguri, sex, televiziune, etc. Transmetropolitan nu va rata absolut nicio ocazie să-și bată joc de tine, oferindu-ți timp de a-ți contempla poziția și a-ți repartiza înapoi în sertar toate gândurile. Deși pare incredibil de direct, dialogul din Transmetropolitan va conține aproape întotdeauna fisuri lăsate intenționat și demne de descoperit. Ajunge la un nivel ridicol, în care banda desenată se distrează cu tine, sărind de la infantilism la maturitate și înapoi până-ai zice „Spider has a big dick”. Lui Spider nu-i pasă de consecințe, atâta timp cât Adevărul iese la iveală, banda desenată purtându-te ca cititor în locuri ce-ți vor testa moralitatea.
3. Umorul negru și murdar
Dacă nu-ți convine umorul negru iar glumele despre omucidere, viol, oameni retardați și prostituate te lasă rece, atunci ocolește-l pe Spider. Fiecare al 3-lea lucru pe care îl spune Jerusalem este un citat aproape genial despre societatea modernă, cum n-ar fi ea de veștejită și dezgustătoare. Dacă te simți ofensat când cineva își bate joc de religie, reguli, politică, sistemul educațional sau organizații naționale, atunci Transmetropolitan nu e pentru tine. Banda desenată nu ratează nicio ocazie să menționeze cât de penibile sunt valorile societății care ne înconjoară. Îți ia toate valorile și ți le bagă în cur, astupându-l cu un dop mare și negru. Dacă ești plictisit de „normalitate”, încearcă o doză de Jerusalem.
4. Calitatea
Îți plac oamenii care pot exprima pagini întregi de gânduri prin câteva simple propoziții? Transmetropolitan le are pe toate. Cum am menționat deja, Spider e genial. Fiecare idee o exprimă succint, direct la subiect. Nu vei pierde niciodată timpul cu dialog inutil, fiecare panou din banda desenată își are locul, nimic nu este în plus, nimic nu lipsește. Autorii fac o treabă a naibii de bună de a conduce cititorul, de a control tempoul unei povești în care personajul principal este un drogat nebun în căutarea Adevărului. Arta este incredibil de cizelată, fiecare centimetru din bandă este la locul lui. Dacă vei citi atent sau vei reciti, vei începe să observi lucrurile mici, subtile, ce constituie aroma acestei benzi. Ca de exemplu, ce scrie pe ecranul televizorului de pe fundal, sau în ziarul de pe masă, sau pe un panou publicitar, adăugat aleatoriu într-o scenă în care se petrece o revoluție. Lucrurile mici nu le vei observa deodată, te vei concentra la poveste, la dialog, dar când vei ajunge să privești totul cu alți ochi, Transmetropolitan va deveni pentru tine o altă lume.
5. Te ține cu sufletul la gură
Când crezi că ți-ai dat în sfârșit seama despre ce merge vorba, Transmetropolitan își scoate falusul gigantic din pantaloni, te plesnește cu el peste obraz și-ți spune să te așezi pe scaun și să taci din gură. Comicsul are un fir narativ principal (Campania electorală dintre The Beast și The Smiler) și câteva secundare, ce intercalează constant cu povestea, fapt ce creează un șir de evenimente confuz pe-alocuri. De fiecare dată când Spider face dezvăluiri despre unul dintre cei doi candidați la președenție, apare o nouă răsturnare de situație. După 100 de pagini nu vei mai ști care e bun, care e corupt, cine e mort și de ce Spider umblă gol prin casă și își scarpină coaiele cu pistolul? E imprevizibil, împotriva rutinei, e ca o ultimă încercare disperată de a deschide ochii umanității.
6. Îți vei dori să nu se termine
Transmetropolitan are un efect pe care îl caut în tot ce fac de zi cu zi: creează dependență. Are ceva ce lipsește multor cărți, benzi sau seriale ce pretind a fi de top. Americanii îl numesc efectul ăsta „unputdownable”. Practic, este imposibil să te dezlipești de el. Atrage prin lipsa de scrupule, bătălia cu moralitatea, curajul cu care dă pumni în gură mizeriei din societate, curzimea cu care își transmite ideile, caracterul personajelor și un final al naibii de satisfăcător.
